Scrisoarea nr 1 catre Cristian Tudor Popescu: logica

Draga CTP-ule,
M-am gandit sa-ti scriu. Monologul uneori e singurul surogat valabil in lipsa dialogului. Caci unele pareri se vor intr-atat de mult rostite incat simpla meditatie le balteste si le impinge spre putrezeala. Pentru cei ca mine, fireste.
Iti sunt fan. Nu-s un postaci electoral, e bine de stiut. Sunt unul dintre cei care te urmareste cu o atentie care te-ar surprinde. La televizor. Mai nou incep sa-ti caut slova scrisa. Cu pixul, nu cu pixel-ul, de-acord.
Nu afirm ca te inteleg pana la capat sau ca sunt de acord cu tot ce spui.
Iarta-mi intimitatea pertu-ului dar lipsa pluralului nu vine din proasta crestere - imi e mult mai usor sa scriu asa, iar respectul meu pentru tine e mult prea mult peste un pixel si-un plural.
Nu pot sa merg cu mintea pana la orizontul tau dar sunt momente in care cred iti aud sunetul rachetei pocnind cu sete pe albul hartiei pe care joci, si joci si joci...
Te urmaresc si incerc sa te identific, incerc sa-ti apar pozitia(nu ca ar fi cazul) in fata tertilor.
Asa ca ai cel putin un admirator/aparator:)
Am citit "Cuvinte rare": am ras, m-am intristat profund, am meditat. zau!
Incerc sa-ti urmaresc si sa-ti descriu logica. Imi pare rau ca nu pot sa-ti exprim in notiuni de sport alb(cum ti-ar placea) felul in care eu te-am perceput. Primul impuls a fost ca gandesti ca un as servit. Insa un as poate sa fie si un serviciu de putere/precizie medie, insa cuplat cu o reactie mediocra a adeversarului. Uneori asta e valabil la mine. Doar ca eu joc mult prea mult singur la perete...
Logica ta, desi unii ar spune ca-i prea intortocheata, eu o vad extrem de simpla: ca lovitura maiastra de sabie care taie, despica, trece prin corpul taiat, nu se infige, nu se impotmoleste, realmente...trece. Cu multe filme de gen la activ toti credem ca e usor, ca sabia taie singura. He-heeee. E mult de spus aici si voi fi scurt, lasand cunoscatorii sa inteleaga mai mult: nu exista decat taieturi perfecte - restul sunt esecuri. In urma sabiei raman taietura perfecta, corpul despicat, materia reimpartita.

Intotdeauna e un totusi: permite-mi sa spun doar ca acel procent de 100% siguranta iti da posibilitatea esecului total atunci cand ai o bresa in sistem. Caci tu mergi doar inainte, arcuirea s-a terminat, lovitura a explodat, nu poti sa te opresti la jumatatea miscarii si sa te cuplezi la alta ruta. E cazul interventiei de acusi 10 ore, cam asa, cu filmul trucat despre Basescu si copil. Chiar te-ai pronuntat. Si am vazut apoi, pentru prima data caseta de mute ori. Eu spun ca te inseli.
Dar nu asta-i rostul scrisorii mele.
Voiam doar sa-ti spun ca aceasta carte m-a tulburat. Si-atat. Restul e tacere.